Adrian Năstase: „Eu sunt trofeul din Trofeul Calității”. Cum i-au sărit în apărare fostului premier Cicero, Gandhi, Freud, Inchiziția și „gherila” revoluționarilor

Al optulea termen al recursului din dosarul „Trofeul Calității”, în care Adrian Năstase contestă la completul de 5 judecători de la instanța supremă condamnarea sa la doi ani de închisoare, a spart recordul de anduranță al fostului premier PSD într-o sală de judecată. După o ședință care a durat 14 ore, Adrian Năstase și ceilalți cinci inculpați au ajuns la capăt de linie: miercurea viitoare, pe 20 iunie, instanța supremă va anunța decizia definitivă în acest proces.

Ziua a început cu noi stratageme bine puse la punct de apărarea lui Adrian Năstase, cu ajutor din partea Avocatului Poporului, pe stilul Balaban-Grăjdan. Când resortul acesta a cedat, avocații și-au început pledoariile, și i-au adus în ajutor pe clasici: Cicero, Gandhi, Biblia, Freud, ba chiar victimele Inchiziției și istoria serviciului secret sovietic. Târziu în noapte, apărarea s-a întors la „clasicii” români: o brigadă de susținere formată din „revoluționari” a sosit în ajutorul lui Adrian Năstase, în frunte cu politicianul PSD Codrin Ștefănescu.

Gluma zilei pe holurile Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) a fost că DNA-ul va lua cu asalt, din clipă în clipă, sediul Avocatului Poporului, așa cum a făcut în cazul lui Grăjdan. Într-o nouă stratagemă despre care din nou nu se poate spune dacă a fost gândită în laboratoarele apărării lui Adrian Năstase sau a venit din proprie inițiativă, Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu, i-a servit o minge la fileu fostului premier PSD. Nu la fel de gravă ca cea ridicată de fostul șef al Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC), Adrian Balaban-Grăjdan, dar în același stil.

Avocatul Poporului nu a avut ce instituție să retragă din procesul lui Năstase, însă a trimis o solicitare către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), prin care amenință cu sesizarea Curții Constituționale, dacă modul în care au fost numiți în funcție judecătorii, inclusiv cea care l-a condamnat pe Năstase la închisoare, nu este „reanalizat”. Fără nume, fără cazuri specifice. Așa, la modul general.

Coincidența face însă ca, cu doar câteva ore mai devreme, la ÎCCJ, cele cinci judecătoare să fi respins punctul forte al apărării lui Adrian Năstase: o neregulă semnalată de adjunctul Avocatului Poporului, Ionel Oprea, care o viza pe judecătoarea Ioana Bogdan, membră a instanței care l-a condamnat pe Năstase la doi ani de închisoare. Ce nu a reușit adjunctul, a încercat rapid să rezolve șeful, în numele poporului al cărui Avocat este.

Adrian Năstase, Micul Prinț al politicii românești: ploaia de citate

După respingerea cererilor de excepții invocate de apărarea inculpaților, avocații au trecut la prezentarea pledoariilor finale ale apărării.

În apărarea lui Adrian Năstase, avocatul Ion Cazacu i-a citat pe martorii Mahatma Gandhi și Sigmund Freud. „Limita dintre a judeca și a persecuta a fost foarte delicată la judecarea pe fond a acestui dosar”, a spus Cazacu. Apoi, le-a dat cuvântul celor doi grei.

„Prima condiție a civilizației este justiția”, a declarat părintele psihanalizei, Sigmund Freud, prin vocea avocatului. Imediat, Mahatma Gandhi i-a venit în sprijin: „Există o instanță superioară față de cea de judecată. Cea a conștiinței”.

Avocatul Viorel Roș l-a chemat în apărarea lui Adrian Năstase pe francezul Antoine de Saint-Exupery. El l-a comparat pe fostul premier cu scriitorul care l-a creat pe „Micul Prinț”, spunând că și Năstase, și francezul au o calitate comună: simpla lor prezență te obligă să fii mai deștept.

Horia Miclescu, un alt avocat al lui Adrian Năstase, a încercat să înmoaie inimile celor cinci judecătoare, în frunte cu șefa ÎCCJ Livia Stanciu, chemând în ajutor Inchiziția: „Și Inchiziția ar fi invidioasă pe concluziile la care a ajuns un tribunal laic, așa cum au făcut judecătorii de la fond. Procurorii susțin că Irina Jianu era în sfera de influență a lui Adrian Năstase. Așa se poate spune și că un preot se află sub influența Papei. Cum se exercită aceasta influență, prin puteri oculte? Noi nu putem încuraja existența Inchiziției din perioada de tristă amintire a Evului Mediu, în secolul XXI”.

Tot la arsul pe rug a recurs și apărătoarea Irinei Jianu, fosta șefă a ISC, acuzată că a strâns bani pentru campania electorală a fostului premier. Avocata l-a invocat pe filozoful și medicul spaniol Miguel Servet, care a fost ars pe rug de Inchiziție, acesta reîncarnându-se în Adrian Năstase, cel de astăzi. „Te duci acolo să arzi pe rug, ca ceilalți să vadă și să nu mai facă același lucru„, i-ar fi spus Inchiziția spaniolului, așa cum avocata se temea, la ÎCCJ, că i-ar putea spune și judecătoarea Livia Stanciu lui Adrian Năstase.

Mai modest în citate, însă cel mai subtil în discurs avocat al lui Adrian Năstase, fostul parlamentar Lucian Bolcaș și-a citat doar colegul de barou, pe maestrul Gheorghe Mateuț, care îl apără în acest proces pe Cristian Vasile, fostul patron de la Eurografica. Citând dintr-o lucrare a lui Mateuț, Bolcaș a ajuns la concluzia că acuzațiile la adresa lui Adrian Năstase nu sunt nici ficțiuni, nici probe, ci doar niște fantezii.

Năstase, „Excelența mezelurilor”. Irina Jianu: „Dacă domnul Adrian Năstase ieșea președintele României, acest proces nu exista”

După un discurs înțesat de cifre și articole de procedură penală a procuroarei DNA, la care de plictiseală până și consiliera juridică a ISC s-a apucat să împăturească un avion de hârtie, au urmat ultimele vorbe ale inculpaților.

Adrian Năstase a pășit solemn spre bară și toată lumea s-a trezit din somn. Simțeai că va fi altfel, poate și dacă vedeai sacoșa cărămizie, plasată în spatele băncii pe care Năstase stătuse peste 10 ore, și mesajul ei providențial: „Angst, Excelența face Diferența„.

„Am să încep cu un citat celebru, din Dzerzhinsky, fondatorul NKVD (poliția politică a Uniunii Sovietice): Nu există persoane nevinovate, există persoane de care ne-am ocupat prea puțin”, a început fulminant Năstase.

Plângându-se că DNA a început 30-40 de dosare împotriva lui, dar că doar câteva au ajuns în justiție, Adrian Năstase a descris persecutarea politică la care susține că a fost supus. Ba l-a adus în sprijin și pe Cicero: „Pentru un judecător bun, mai importante sunt argumentele, nu martorii”.

„Aveam eu nevoie de acești bani? De această mega-construcție numită Trofeul Calității? Dacă eram prim-ministru, nu puteam găsi niște sponsorizări, pentru niște afișe și niște căciulițe electorale?”, a continuat Năstase.

Apoi, fostul premier a atras atenția, ca o lecție de viață, celorlalți premieri ai României: „Eu am descoperit cu acest prilej că pentru 4 ani de mandat ca prim-ministru, am suportat 8 ani de calvar în justiție. Această pedeapsă nu apare în Codul Penal. Trebuia să mă pună pe mine trofeu în Trofeul Calității„.

Irina Jianu, fosta șefă a ISC de pe vremea lui Năstase, a blamat și ea caracterul politic al acestui proces: „Sunt un om apolitic într-un dosar politic. Și tatăl meu este deținut politic, citat în Memorialul Durerii. Poate că asta o fi soarta”.

Jianu a spus că îl cunoaște pe Adrian Năstase așa cum îl cunoaște și pe Viorel Hrebenciuc: prin natura muncii, iar asta nu înseamnă că se află în sfera lui de influență. „Îl cunosc pe domnul Hrebenciuc, recunosc. Îl cunosc de pe vremea când eram tovarăși. Eu eram șefă de șantier, el era responsabil cu distribuirea benzinei și motorinei de la PCR la Consiliul Județean Bacău„.

La final, Irina Jianu adevăr a grăit, în chicotelile sălii, camuflate doar de suferința vizibilă a doamnei care suportase 13 ore de proces: „Dacă domnul Adrian Năstase ieșea președintele României, acest proces nu exista„.

Revoluționarii lui Codrin, tura de noapte

După 13 ore de proces, toți cei din sala de judecată erau sleiți atât la propriu, pentru că aerul condiționat șubred al instanței supreme nu făcea față caniculei, cât și la figurat, de la încordarea zilei. Din senin, forțe proaspete au început să curgă în sală. Energia pro-Năstase a început să se facă simțită, pe nevăzute, în sala de judecată.

După ora 22.00, băieți vânjoși, în trening, bătrânei încruntați, dar plini de energie, dar și genul acela de ochelariști mustăcioși despre care intuiești că știu să dea tare cu pumnul, au început să vină, câte doi-trei, în sala de judecată și să asiste. Apoi, și-a făcut apariția și fostul parlamentar Codrin Ștefănescu, actualmente membru PSD, și un domn care părea bodyguardul său.

Abia la final, pe la ora 23.00, misterul s-a deslușit: era vorba despre „revoluționari”. Acei revoluționari care apar ca din senin, precum niște kamikaze, la diverse manifestații publice, și pe care lumea rea îi numește diversioniști. Șușotind conspirativ despre asociațiile lor și câți băieți ar putea aduce fiecare, erau nervoși. „Păi de-aia am susținut atâta USL-ul în Piața Universității?„, făcea unul. „Hai mai încoace că ne vede presa”, i-a tras mai lăturalnic însoțitorul lui Codrin Ștefănescu.

Zâmbitor, după ce a ieșit pe poarta instanței supreme, Adrian Năstase le-a strâns mâna la fiecare și a plecat într-un mare jeep Touareg negru, alături de Codrin Ștefănescu. „Revoluționarii” s-au despărțit și ei, dar tovărășește, pe jos.